Europa albastră

Dacă până acum tema principală pentru Consiliul European era reforma guvernanței economice, la reuniunea din iunie 2014 se va discuta despre metoda prin care dependența energetică a UE față de Rusia ar putea scădea. Spre deosebire de țările dependente complet de importurile rusești de energie, cum sunt Bulgaria și țările baltice, România se află în top 3 la acest capitol, fiind dependentă în proporție mai mică de 25%. La nivel comunitar, sectorul energetic este foarte politizat pentru că are un impact direct și imediat asupra vieții cetățenilor și a marilor companii. Deși politica energetică ține de domeniul relațiilor internaționale, actorii politici au tendința să folosească comunicarea energetică ca argument în alegerile interne, cum s-a întâmplat în Bulgaria, când modificare prețurilor la energie a dus la alegeri anticipate anul trecut, sau cum se întâmplă acum în Ucraina, când Gazprom anunță creșterea prețului gazului furnizat. În UE interdependența energetică este foarte mare, dar multe state membre continuă să ia decizii unilaterale, ca și cum politica energetică ar fi pur națională. Statele membre au devenit prea mici pentru a dirija politica energetică; ea ar putea fi făcută în interesul consumatorilor la nivel de Uniune, dar numai sub alt sistem instituțional. Acum liderii europeni plasează politica energetică în centrul preocupărilor lor, ceea ce ne duce cu gândul la un proiect politic posibil: Statele Unite ale Europei. Deja s-a vorbit de un P.E. bicameral, cu o Cameră a Țărilor. 

Aceasta a fost una dintre ideile dezbătute azi la SNSPA, la prima întâlnire din ciclul Euroscepticism și europopulism în alegerile pentru P.E. din 2014, cu tema This time is different?. Din panel au făcut parte Alina Bârgăoanu, rector SNSPA, Dan Luca, directorul rețelei europene Euractiv, Dan Cărbunaru, director la caleaeuropeană.ro, și Gabriela Drăgan, director IER.

Atitudinile sceptice față de UE pot fi grupate în euroscepticism rejecționist și eurocriticism. Deși criza economică a fost produsă de excesele din sistemul financiar-bancar, și nu de existența UE, de moneda euro sau de eforturile de integrare, ea este folosită pentru a contesta Uniunea. Așa cum abordarea unor probleme europene nu implică obligatoriu o atitudine europeană, euroscepticii nu trebuie etichetați automat ca fiind antieuropeni, pentru a nu îngusta spațiul de discuție. Euroscepticismul din rândul opiniei publice (popular) trebuie diferențiat de cel de la nivelul partidelor (party-based euroscepticism). Acum euroscepticismul popular este în creștere, dar cel de la nivelul partidelor rămâne redus. (Adaug că pentru alegerile din România nu s-a „calificat” nici un partid eurosceptic.)

Uniunea Europeană, construită pe trei piloni (pace, prosperitate și solidaritate), se confruntă cu o criză de încredere a cetățenilor în acest proiect. Europa este acum fragmentată în nucleul dur (euroland) și periferie. Pentru Germania aceste alegeri sunt business as usual, deoarece coaliția CDU-SPD îl spijină pe Martin Schulz, candidatul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților la președinția Comisiei, în timp ce din punct de vedere doctrinar este apropiată de Jean-Claude Juncker, candidatul PPE.

Tratatul de la Lisabona a transformat P.E. în ce mai importantă instituție a Uniunii. Totuși, Europei îi lipsește un proiect; interesul cetățenilor pentru alegeri este foarte scăzut, iar oamenii politici vorbesc în campanie de teme naționale, nu europene. Criza din Ucraina (sau criza Crimeii?) a arătat că securitatea granițelor UE depinde de SUA. Politica de securitate externă nu este de competența exclusivă a UE, de aceea soluția conflictului de la granița de Est nu poate fi individuală. În Uniune nu există o poziție comună față de conflictul din Ucraina pentru că fiecare stat are alt contract pentru energie. Harta dependențelor energetice din Europa este cunoscută de mult timp; ea a fost doar (re)descoperită cu ocazia conflictului din Crimeea. Faptul că soluțiile alternative (energia nucleară, gazele de șist sau gazul lichefiat) presupun ani de zile de dezbateri și investiții ridică problema integrării politice a UE, spre o comunitate europeană în domeniul energiei.

România nu are alternativă și este condamnată să țină de proiectul european.

Dezbaterea poate fi urmărită integral pe caleaeuropeană.ro.